Eram in clasa a 8-a, excesiv de speriata de examenele de capacitate, cu o mie de ganduri negative si prea putine pozitive. Doamna diriginta ne-a sugerat intregii clase sa ne scriem cate o scrisoare, in seara dinaintea primului examen. Destinatarul avea sa fie acelasi cu expeditorul, dar peste 4 ani. Sa o sigilam si sa avem taria sa nu o deschidem decat in seara dinaintea primului examen de bacalaureat, dupa 4 ani. Nu stiu cati dintre colegii mei au facut treaba asta, dar eu am facut-o. Si-am deschis scrisoarea dupa 4 ani de liceu, in seara dinaintea primului oral la romana...
Ce copila! Ce emotii.. Ce frica.. Ce nesiguranta..! Imi scria o Enida cu 4 ani mai mica... O Enida care m-a facut sa zambesc din toata inima cand mi-am recunoscut, scrise pe o hartie de caiet dictando, cu cerneala albastra, gandurile si trairile de atunci...
Nu arunca nici o floare primita, nu rupe nici o scrisoare, nu sterge nici un e-mail, nu arunca nici o poza facuta. Peste multi multi ani o sa vrei sa vezi pozele, sa citesti scrisorile, mail-urile, sa iti amintesti cand ai primit fiecare floare.. Mai mult, nu sterge nici o amintire. Inchide toate clipele frumoase intr-o cutiuta imaginara si pastreaz-o.
Si.. ai mare, mare grija de cheie..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu