De regula avem un numar de persoane de sex opus "in vizor". Adica ne formam un cerc de cativa oameni cu care mentinem legatura costant, pe care ii incitam si fata de care totusi pastram distanta. Persoane cu care ne-ar tenta ceva dar... cam atat.
In plus, despre aceste persoane stim ca oricand daca am incerca "ceva mai mult", ne-ar iesi. Pentru ca ei ar vrea...
Si... la un moment dat ne intra o noua persoana in vizor, cu care nu reusim nicicum, dar niiiiicicum! sa stabilim legatura aia. Nu reusim sa o atragem, sa o incitam, sa o lasam in starea de "as vrea!". Pentru ca nu ne vrea. Si atunci - buuuba!
Intreaga atentie ni se canalizeaza pe persoana respectiva, si din dorinta prea mare de a duce planul la bun sfarsit - gresim, facem gafe, insistam aiurea.. Rezultatul? Dezamagire, dezamagire, dezamagire...
Mai departe. Ce se intampla cand ne axam cu totul pe ceva anume? Da, exact, neglijam restul...
Se altereaza relatiile cu celelalte persoane, facem in permanenta comparatii, ni se pare ca "persoana-cu-care-nu-ne-iese" este net superioara celorlalti, care incep pas cu pas sa ne enerveze... Ne enerveaza pentru ca ei inca pastreaza fata de noi aceeasi atitutine ca inainte, crezand ca e in continuare ok, si ne sufoca. Dar nu, nu e ok.. Nu ii mai vrem pe ei, pe aia multi si mereu disponibili. Vrem doar sa obtinem ceea ce NU AVEM.
Nu-mi prea place sa nu am. Mda, e fain sa am ceva la care sa ravnesc, dar e fain doar atata timp cat stiu sigur ca la un moment dat o sa si obtin acel ceva! Sa stiu ca nu lupt degeaba.
Exista perioade cand pur si simplu, "imi merge bine". Si exista perioade cand...
Partea ciudata e ca e necesar ca pe toate planurile sa-mi fie OK ca sa pot spune ca "imi merge bine", insa e suficient sa imi mearga prost intr-o singura chestie ca sa se duca dracului tot...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu