Ne despartim. Si apoi?

DE CE ?
"apoi" depinde de motivul despartirii. Circumstantele, ai ales tu, a ales el? A fost de comun acord nu exista. Pana a se ajunge la comun acord e obligatoriu ca unul din voi sa fi vrut mai mult despartirea si apoi sa o propuna. (Paradoxal, despartirea din cauza circumstantelor e o forma de despartire de comun acord, desi nici unul nu e de acord cu ea...) Daca ai ales tu, asta se poate intampla din mai multe motive. Fie pentru ca ce ai langa tine nu te satisface, fie pentru ca nu mai reprezinta o provocare, fie pentru ca ai gasit la o alta persoana ceea ce-i lipseste lui, fie pentru ca relatia te (sau va) plictiseste... Daca a ales el, motivele sunt, cred, aceleasi. Ceea ce conteaza este reactia de dupa... Daca ai ales tu, ramai cu amintirile frumoase si cu libertatea - iar el, cu semnele de intrebare si cu deceptia. Reciproca e valabila.

DAR ?
Dar ce faci cu ce a fost? Ai mare grija de un singur lucru: daca a ales el, si va despartiti, indiferent ca-ti vei schimba sau nu in timp parerea despre el, incearca sa faci astfel incat schimbarea sa nu altereze NIMIC din amintirea a ceea ce a fost frumos intre voi. Pentru ca atunci cand a fost, nimeni nu stie mai bine decat voi doi ca.. a fost!

CUM ?
Cum iti bate inima cand peste o perioada de timp il vezi cu noua lui prietena de mana? Indiferent daca ai ales tu sau el. Ce simti atunci? Orgoliu ranit? Vroiai exclusivitate? Chiar credeai ca nu va trece mai departe niciodata? Toate astea in timp ce tie nu ti se pare iesit din comun sa treci de mana cu noul tau prieten pe strada. Si atunci ce simte el? Lui cum ii bate inima?

UNDE ?
Unde a fost odata foc, ramane cenusa, si nu stii nicioatda cand poate izbucni din nou flacara. Daca va reintalniti dupa saptamani, luni, ani! si ceva se intampla intre voi ? Sare o scanteie de unde nu v-ati fi asteptat nici unul. Initial nu puneti intrebari, va simtiti din nou ca la inceput. Ba nu, chiar mai bine! Pentru ca acum aveti un trecut impreuna, niste amintiri, va cunoasteti, acum nu trebuie sa o luati de la zero.. pur si simplu continuati de unde ati lasat-o. Perceptia asta dureaza o perioada, dupa care apar intrebarile.. Apar din nou aceleasi neintelegeri, apare obisnuinta.. si, ce ciudat, parca mai repede decat data trecuta! Si va ganditi ca a fost o gresala majora sa va impacati. Pentru ca amandoi luptaserati mult sa treceti peste despartire, sa fiti in stare sa va salutati zambind fara resentimente pe strada... si acum?

SI DACA?
Si daca nu gasesti nimic mai bun? Daca vor trece altii prin viata ta si nici unul nu va mai fi ca el? Vor avea cate putin din el, asa cum el avea cate putin din fiecare... Si daca o sa vrei sa te intorci si el va spune "nu"?

CAND ?
Cand o sa iti gasesti iar jumatatea, o sa te mai gandesti la el? Da... Ai nevoie de mult timp ca sa nu mai faci, fara sa vrei, comparatii intre ce ai avut si ce ai acum. Dar o sa treaca la un moment dat. Toate trec. Si-o sa-ti ramana doar o amintire, printre altele, si toate intrebarile astea de mai sus...