Cand erai copil nu-ti doreai ca visele tale frumoase sa se continue si in noaptea urmatoare? Sa fie ca si cum ai trai doua vieti, paralele...Eu am doua vieti.
Una aici, alta acolo.
Prima din ele se incheie vineri, cealalta incepe tot atunci pentru a nu stiu cata oara.
Las acasa strazile aproape mereu plouate ale orasului, pungile de fistic mancate in parc pe banca, hai-hui-ul cu prietenii, puzzle-ul verde din perete, masina in garaj, colectia de trandafiri uscati, vecinele care par sa puna tara la cale in fiecare seara pe banca din fata blocului, noptile de rentz, netu care merge cu cativa mega pe secunda, robinetele "noastre", mancarea "ca la mama acasa", vedetele orasului, Parangul atat de aproape...
Ma asteapta Piata Romana, ratacirile pe Lipscani, sambetele cu home-made shaorma si Pepsi, harjonelile care se lasa cu vanatai, Yahoo Multi Messenger, rolele in Tineretului, examenele, caldura, ore peste ore la cumparaturi, zilele cand nu mai am bani, noptile de stat la povesti pana ne dam seama ca ar fi cazul sa ne culcam, curatenia de duminica (da, stiu, nu-i bine), noii mei prieteni, metroul care pleaca exact cand ajungi pe peron, aglomeratia de dimineata, miile de figuri noi pe care nu esti nevoit sa le saluti pe strada, Enida pe cont propriu...
Plec. Dar ma intorc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu